Zidul Berlinului și oglinda ce lipsește

1 Iulie 2016

Republica Moldova, care nu are o vastă experiență în utilizarea referendumului ca exercițiu democratic, și mai mult decât atât, rezultatele unui referendum nu ar reprezenta neapărat și literă de lege pentru decidenții moldoveni, a fost, se pare, ”tulburată” de rezultatele referendumului din Marea Britanie.

Deși, Moldova a eșuat în încercarea de a rescrie ”povestea de succes”, totuși ruptura Marii Britanii de Uniunea Europeană, mi-ar fi plăcut să cred că a reamintit guvernului moldovenesc că și un efort de zeci de ani poate fi insuficient chiar și pentru o democrație matură.Cu toate acestea, din Europa de Est, Occidentul este privit ca fiind mult prea pretențios, incorect adesea față de cei din țările în curs de dezvoltare, precum și față de țările din lumea a treia, și de ce nu, naiv. Așa cum spuneam la un moment dat, criticăm mult mai ușor pe cei pe care nu îi cunoaștem, iar cei din afara granițelor sigur sunt primii vizați.

 

În ultimii ani, cetățenii europeni au devenit nesiguri pentru securitatea lor personală, dar și națională. Toleranța, care până acum a fost ”motivată” de regulile impuse mai mult de istorie, pare să aibă niște limite. Și doar din exterior, lumea occidentală pare a fi egocentristă. În realitate, nemulțumirea societății occidentale, una care a depus eforturi considerabile în vederea promovării și educării toleranței pentru toate categoriile de minorități, a început să nu mai funcționeze. Natura umană, ”bună” prin definiție, dar coruptă de societate, după cum spunea Rousseau, a ajuns într-un moment în care trebuie să decidă dacă nemulțumirea față de politicile europene trebuie să se manifeste prin xenofobie sau rasism.

 

Acum mai bine de patru ani, nemții îmi vorbeau despre toleranța față de homosexuali, astăzi mi-au vorbit cu o vădită îngrijorare despre faptul că valorile, dar și tot ce au reușit să construiască până acum, sunt încălcate, respectiv distruse. Le-am înțeles nemulțumirea, întrucât după ultima mea vizită nu mai văzusem orașul lor atât de murdar și oameni încruntați ce îmi înfruntă privirea cu violență atunci când încalcă o minimă regulă de comportament public.

 

Am ascultat-o pe prietena mea din SUA, trainer de limba engleză, stabilită de mulți ani în Germania, că în fiecare zi, copiii imigranților îi spun că o urăsc și că îi doresc moartea. Pe măsură ce îmi aducea exemple din activitatea sa, deveneam tot mai încruntată. Nu îmi plăcea să revăd Germania astfel, iar ea nu mai vedea Germania ca fiind o țară sigură.

 

Zidul Berlinului însă, m-a poziționat între două lumi. Chiar și după 1989, Germania încă mai îmbină imaginea a două lumi. Am revăzut o parte din experiența sumbră a Europei și oameni ce au încetinit din graba turistului, recitind alături de mine istoria. Pe o parte sau alta a zidului eram la fel, indiferent de culoare, etnie sau religie, înțepeniți și tăcuți ne pricepeam să facem același lucru, să citim și să privim. Înțelegerea, ne făcea probabil diferiți… lipsea însă, oglinda. Istoria are proprietatea de a se repeta… și nu este cea mai bună opțiune pentru Occident.


de Irina Corobcenco (Chişinău, Republica Moldova)

Articole similare

Adauga comentariu :


CELE MAI POPULARE


EVENIMENTE CULTURALE




Video

Euro2016 - Marseille prosecutor blames "Russians, trained to fight"


  • Banner
  • Banner
  • Banner
  • Banner
  • Banner
  • Banner
  • Banner
  • Banner

Meteo


  • Banner
  • Banner
  • Banner

Bloguri


  • Banner
  • Banner
  • Banner

PARTENERI